Diabetul insipid — când setea și urinările frecvente nu țin de glicemie

Diabetul insipid este o afecțiune rară în care organismul nu poate regla corespunzător echilibrul apei. Rezultatul este eliminarea unor cantități foarte mari de urină și apariția unei senzații de sete intense. Deși poartă numele de „diabet“, nu are nicio legătură cu diabetul zaharat și nici cu nivelul glicemiei — cele două boli sunt complet diferite.

Cele două afecțiuni au în comun doar urinarea abundentă, de aici și asemănarea de nume. În rest, sunt complet diferite: în diabetul insipid glicemia este normală, iar problema ține de reglarea apei în organism, nu de zahăr.

De ce apare: rolul hormonului antidiuretic

Echilibrul apei din corp este controlat de un hormon numit hormon antidiuretic (ADH), cunoscut și ca vasopresină. Acesta este produs în hipotalamus, depozitat în hipofiza posterioară și eliberat în sânge atunci când organismul are nevoie să rețină apă. ADH-ul „spune“ rinichilor să concentreze urina și să conserve apa.

Diabetul insipid apare atunci când acest sistem nu funcționează — fie pentru că ADH-ul nu este produs în cantitate suficientă, fie pentru că rinichii nu mai răspund la el. În ambele situații, rinichii elimină prea multă apă, iar corpul încearcă să compenseze prin sete și consum crescut de lichide.

Tipurile de diabet insipid

Cauza diferă în funcție de tip, iar identificarea corectă a tipului este esențială pentru tratament:

• Diabet insipid central (neurogen) — cel mai frecvent. Organismul nu produce suficient ADH. Poate fi cauzat de tumori sau intervenții chirurgicale la nivelul regiunii hipotalamo-hipofizare, traumatisme craniene, boli inflamatorii sau infiltrative, infecții, cauze genetice sau, uneori, fără o cauză identificabilă (idiopatic, adesea autoimun).
• Diabet insipid nefrogen — ADH-ul este produs normal, dar rinichii nu răspund la el. Poate fi genetic sau dobândit: anumite medicamente (în special litiul), niveluri crescute de calciu, niveluri scăzute de potasiu sau boli renale cronice.
• Diabet insipid gestațional — apare rar în timpul sarcinii, când o enzimă produsă de placentă degradează ADH-ul mamei. De obicei se remite după naștere.
• Polidipsia primară — nu este propriu-zis un diabet insipid, ci un consum excesiv de lichide (din obișnuință sau din cauze medicale) care duce la urinări abundente. Este important de diferențiat, deoarece tratamentul este diferit.

Cum se manifestă

Semnele apar de obicei treptat, dar pot fi și bruște. Cele mai frecvente sunt:

• sete intensă, greu de potolit, adesea cu preferință pentru apă rece;
• urinări frecvente și în cantități mari, inclusiv pe timpul nopții (nicturie);
• senzație de gură uscată;
• oboseală și tulburări de somn, din cauza trezirilor nocturne;
• risc de deshidratare, mai ales dacă accesul la apă este limitat.

Cantitatea de urină poate fi considerabil mai mare decât normalul de aproximativ 1–2 litri pe zi. La copii, boala se poate manifesta prin udarea patului (enurezis), iritabilitate, lipsa poftei de mâncare sau întârziere în creștere.

Setea excesivă și urinările abundente pot avea și alte cauze — inclusiv diabetul zaharat. De aceea, un consult medical este necesar pentru a stabili exact despre ce este vorba.

Cum se stabilește diagnosticul

Diagnosticul se pune prin consultație endocrinologică și o serie de investigații care confirmă dezechilibrul apei și îi identifică tipul:

• analize de sânge — pentru osmolaritatea (concentrația) sângelui și nivelul de sodiu, precum și pentru a exclude diabetul zaharat prin verificarea glicemiei;
• analize de urină — pentru osmolaritatea și densitatea urinară; în diabetul insipid urina este anormal de diluată;
• teste dinamice — în special testul de deprivare de apă (testul setei), efectuat sub supraveghere medicală, uneori urmat de administrarea de desmopresină pentru a diferenția forma centrală de cea nefrogenă;
• investigații imagistice — RMN al regiunii hipotalamo-hipofizare, pentru a căuta o cauză la nivelul creierului în formele centrale.

În funcție de caz, medicul poate recomanda și analize suplimentare pentru evaluarea cauzei de fond.

Cum se gestionează

Tratamentul este adaptat în funcție de tipul și cauza bolii și urmărește controlul simptomelor, prevenirea deshidratării și menținerea echilibrului hidric. În linii mari:

• în diabetul insipid central, se administrează de obicei desmopresină, un analog sintetic al ADH-ului, care înlocuiește hormonul lipsă;
• în diabetul insipid nefrogen, se tratează cauza (de exemplu, se ajustează medicația responsabilă) și se pot recomanda măsuri dietetice și anumite clase de medicamente care reduc volumul de urină;
• în forma gestațională, tratamentul se face sub atenta supraveghere a medicului și, de regulă, problema se rezolvă după naștere;
• în polidipsia primară, se abordează cauza consumului excesiv de lichide.

În toate cazurile, hidratarea corespunzătoare și monitorizarea periodică sunt esențiale. Cu un tratament adecvat, majoritatea persoanelor cu diabet insipid duc o viață normală și activă.

Când să te programezi

Nu ignora setea excesivă și urinările frecvente, mai ales dacă te trezesc noaptea sau te obligă să bei apă în permanență. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat contribuie la menținerea unei bune calități a vieții și previn complicațiile legate de deshidratare și de dezechilibrele electrolitice.

Pentru un consult endocrinologic la Clinica GYNDIA din Sibiu, cu Dr. Boicean Loredana Camelia, medic specialist endocrinolog, sună la 0770 157 807 sau programează-te online.