Ecografia fetală

Ecografia fetală este o metodă noninvazivă de a monitoriza embrionul și ulterior fătul.

Tipuri de ecografii fetale

• Ecografia 3D oferă ocazia de a vedea fătul în spațiu, lungime, lățime, înălțime, formă
• Ecografia 4D în schimb permite observare în timp real. Totodată ecograful performant permite înregistrare, în format video pe suport magnetic(stick, CD etc.)

Ecografia 4D functionează la fel de eficient precum cea 3D. Undele sonore sunt trimise în corp, din mai multe unghiuri (spre deosebire de ecografia clasică 2D, unde se trimit dintr-un singur unghi, generând o imagine plană) și cu ajutorul computerului se formează o imagine tridimensională a fătului. Acesta este surprins în timpul vieții intrauterine, astfel că medicul poate aprecia mișcările fetale. Ecografia iși propune urmărirea structurilor anatomice – cap, coloană, membre, torace, cord, abdomen, precum și vizualizarea feței fătului. Acest lucru îl ajută pe medic în depistarea detaliilor problematice în sarcină. Perioada optimă pentru ecografie în general este între 23 – 24  de săptămâni. Doar atunci este fătul suficient de dezvoltat încât să fie vizibil în detaliu.

Importantă în depistarea anomaliilor cromozomiale este ecografia fetală din primul trimestru efectuată la 12 săptămâni gestaționale. Aceasta este coroborată cu analiza unor hormoni secretați de placenta fătului (dublu test). Există în prezent și posibilitatea determinării ADN-ului fetal din sângele matern (Non Invasive Prenatal Test).

Consultația prenatală

Reprezintă un element major în diminuarea riscului matern și fetal și în identificarea unei sarcini care are un risc obstetrical crescut. Ea trebuie să cuprindă toate etapele profilaxiei: primară – evitarea apariției îmbolnăvirii; secundară – diagnosticul și tratamentul cât mai precoce și mai corect; terțiară – evitarea complicațiilor și agravării bolii. Acesta consta în verificarea funcțională a organelor materne care vor fi suprasolicitate în sarcină; supravegherea sarcinii și depistarea factorilor de risc pentru a preveni  complicațiile obstetricale; dirijarea condițiilor de igienă a sarcinii, precum și pregătirea fizică și psihică în vederea nașterii.

Obiectivele primei consultații prenatale sunt următoarele:

• Anamneza cât mai completă, insistându-se mai ales pe antecedentele fiziologice și patologice ale aparatului reproducător;
• Examenul clinic general cu aprecierea tipului constituțional al femeii, starea de nutriție, starea funcțională a tuturor aparatelor și sistemelor organismului femeii;
• Verificarea diagnosticului de sarcină: semne sugestive pentru sarcină (amenoree, tulburări neurovegetative, modificarea sânilor, constipație, tulburări urinare);
• Semne de probabilitate a sarcinii (teste de sarcină pozitive, modificări de dimensiune, formă și consistentă ale uterului); semne de certitudine ale sarcinii (examen ecografic pelvin);
• Stabilirea vârstei sarcinii și calcularea datei probabile a nașterii: vârsta sarcinii se exprimă în săptămâni și se calculează în funcție de perioada de amenoree, pornind de la prima zi a ultimei menstruații (trimestrul I = 1-12 săptămâni de sarcină, trim. II = între 13 și 28 săptămâni de sarcină, trim. III = peste 28 săptămâni de sarcină);
• Examenul obstetrical complet, începând cu inspecția regiunii vulvare și examenul cu valve al colului și vaginului și terminând cu tractul vaginal în trim. III de sarcină. Examenul fizic trebuie să includă și manevrele Leopold, precum și măsurarea circumferinței abdominale și a înălțimii fundului uterin;
• Explorări paraclinice și de laborator de rutină: determinarea hemoglobinei, hematocritului, grupei sangvine și Rh-ului (la partener, în caz de incompatibilitate Rh), reacția Bordet-Wasserman sau alt test serologic pentru lues (sifilis congenital), examenul secreției vaginale, sumarul de urină, și determinarea glicemiei.

Te-ar putea interesa și: sarcina și ciclul evolutiv