fbpx

Hipertensiunea arterială și sarcina

  • Hipertensiunea preexistenta sarcinii;
  • Preeclampsia și eclampsia;
  • Hipertensiunea preexistenta sarcinii cu preeclampsie suprapusă;
  • Hipertensiunea tranzitorie.

Diagnosticarea hipertensiunii la gravide se face dacă apar valori tensionale crescute (>140/90 mmHg) la două măsurători diferite ale tensiunii arteriale, la 2 ore distanță.

Ce este preeclampsia?

Preeclampsia este o formă de hipertensiune ce poate afecta, teoretic, orice organ matern și semnifică, pe lângă valorile tensionale crescute și eliminarea de proteine prin urină.

Cauzele preeclampsiei nu sunt încă complet elucidate, dar sunt implicați: factori de dezvoltare anormală a placentei (ce nu modifică suficient calibrul vaselor ce transportă sânge către făt), factori genetici (apar cu o frecvență crescută la gravidele, la care mama sau surorile au avut preeclampsie), factori imunologici (modificările placentare în preeclampsie asemănătoare cu cele din rejetul grefei la pacienții transplantați), factori nutriționali (consumul de fructe și vegetale este asociat cu producția de antioxidanți ce reduc tensiunea arterială).

Factorii de risc pentru apariția preeclampsiei sunt obezitatea, sarcina gemelară, vârsta maternă, prezența sindroamelor metabolice.

Complicațiile preeclampsiei pot fi atât materne, cât și fetale. Complicațiile materne sunt eclampsia (apariția convulsiilor), sindromul Hellp (apariția unor modificări ale parametrilor biochimici), dezlipirea placentei, accidentul vascular cerebral, cronicizarea hipertensiunii. Complicațiile fetale implică nașterea prematură, hipotrofia fetală, moartea fetală intrauterină.

Depistarea preeclampsiei se face de obicei tardiv, în trimestrul III de sarcină, când se încearcă scăderea farmacologică a incidenței complicațiilor și scăderea efectelor adverse prin stabilirea vârstei gestationale la care are loc nașterea și a centrului medical în care se va desfășura nașterea.

În prezent se încearcă depistarea gravidelor cu risc crescut, care ar beneficia de profilaxia cu Aspenter înainte de 16 săptămâni, reducerea apariției preeclampsiei și numarului de nașteri premature. Acest lucru poate fi realizat prin combinarea ecografiei Doppler cu determinarea unor biomarkeri din sângele matern.

Este cunoscut că preeclampsia este un efect al placentației defectuoase manifestată prin creșterea rezistenței la flux în arterele uterine. Studii multiple au arătat creșterea indicelui de pulsatilitate în arterele uterine, în preeclampsie, în trimestrul I, în trimestrul II și în trimestrul III.

Depistarea biomarkerilor (arginina, glicerol, isovalerat) în primul  trimestru de sarcină, combinată cu ecografia Doppler (indice de pulsatilitate pe arterele uterine) au o sensibilitate de detecție precoce a preeclampsiei de 90% și o specificitate de 88%. Studiile efectuate recent au arătat că, tratamentul cu Aspenter (la gravidele identificate cu risc crescut de a dezvolta preeclampsie) reduce acest risc cu 50% și riscul de naștere prematură cu mai mult de 90%.

DR. VOIAȘCIUC VALENTIN
medic specialist obstetrică-ginecologie